duminică, 8 noiembrie 2015

Și (Lored)ANA poate fi meșter!

Oi fi eu fashion bloggeriță, dar asta nu înseamnă că sunt neîndemânatică în alt domeniu. Ba din contră, sunt chiar foarte pricepută. Fără falsă modestie, dar nu sunt atehnică. Adică, la cele 20 de primăveri pe care le am, știu să montez prize, să schimb becuri, neoane, să vopsesc și chiar să bat cuie. Pe cuvânt de cercetașă! Și mă bucur că cei de la scule electrice Gtools au lansat această probă, pentru că parcă nu găseam contextul necesar prin care m-aș putea lăuda mândri că până nu va ninge afară îmi voi amenaja aproape singură grădina. Și când zic aproape singură, mă refer la faptul că echipa mea de meșteri îi va cuprinde pe Andrei, prietenul meu, inginer de meserie, tatăl meu, care apreciază că Andrei e inginer de meserie și pe tatăl lui Andrei, care e confuz că Andrei este inginer de meserie. Cu toate astea, eu voi fi cea care va coordona întreaga activitate pentru că ideea unui foișor cu leagăne îmi aparține mie. Da, știu, sunt un pic egocentristă, însă echipa mea mă iubește așa cum sunt. Sunt o norocoasă.

Foișorul meu trebuie să arate așa:

Sursa: stejarmasiv.ro


Deci, lider fiind, m-am organizat metodic și am alcătuit o listă cu tot ceea ce va fi nevoie pentru construirea foișorului. Astfel, am luat un creion și o foaie de hârtie și am enumerat următoarele elemente: 
  • scânduri;
  • cuie;
  • șuruburi;
  • vopsea maro (deși instinctul feminin mă îndemna spre roz);
  • lanțuri pentru leagăne;
  • lac pentru lemn;
  • piulițe;
  • șurubelnițe (cu cap pătrat și în cruce);
  • ruletă;
  • boloboc;
  • cârlige rezistente. 

Mulțumită fiind de mine, am mers cu lista la Andrei și i-am spus că eu sunt gata. Ochiul lui ingineresc și căprui s-a plimbat peste toate bulinele pe care eu le înșirasem acolo, iar concluzia lui a fost că vom mai avea nevoie și de câteva scule electrice pentru a putea folosi tot ceea ce am enumerat eu pe listă. Astfel, am mai adăugat un motofierăstrău pentru a putea tăia scândurile. Desigur, și dacă tot e vorba aceea cum că iarna îți faci car și vara sanie, ai noștri tați au concluzionat că n-ar strică să luăm și o mașină de tuns sau o motocositoare, așa, pentru iarba verde de acasă. 

Acum, te-ai aștepta ca barbații să se ocupe de cumpărarea echipamentelor electrice, iar eu de celelalte. Nimic mai greșit! Eu, singură, singurică am intrat pe site-ul celor de Gtools și am pus în coșul virtual cele enumerate mai sus. Apoi le-am achitat la casa de marcat virtuală, folosind cardul real al tatălui. Sunt bucuroasă. 

GTools.ro


Între timp, băieții s-au dus și au luat tot ceea ce le trecusem eu pe listă. Au fost foarte bucuroși, iar privirea lor semăna cu cea a unui copil pe care îl trimiți să își ia ce dorește dintr-un magazin de bomboane. Mai jos voi reveni cu etapele construirii foișorului visat.

Ziua 1 a fost valorificată la maximum. Toate ustensilele au fost cumpărate. Baieții s-au întors victorioși de la ”vânătoarea” de scânduri, cuie și șuruburi. Toate stau în garaj pregătite să capete o formă. Forma unui foișor cât se poate de drăguț. Sculele electrice comandate urmează să ajungă a doua zi, maxim a treia zi la noi. Așa că ne pregătim intens în ceea ce privește planificarea. Am consultat chiar și starea vremii pentru a fi sigură că nu vom întâmpina probleme. Totul e ok și soarele va poposi pe strada mea, la propriu. 

Ziua 2 de lucru debutează furtunos cu un ”Hai, Lore, trezește-te, că au venit băieții de la Gtools!”. Ora era matinală. Mă machiez puțin, că doar nu era să mă apuc de treabă fără măcar un pic de anticearcăn. Andrei își dă ochii peste cap. Ne apucăm de măsurat și trasat câteva coordonate pentru a putea avea o imagine cât mai clară a ceea ce avem de făcut și mai ales cum. Scândurile miros plăcut a lemn, iar când ne-am apucat să le tăiem cu motofierăstrăul, așchiile săreau destul de spectaculos. Nu mă temeam de nimic însă, pentru că eram bine echipată cu mânuși de protecție, ochelari de protecție și aveam și o pălărie de paie așa... de formă. 

Arhiva personală



În primă fază a trebuit să ancorăm bine în pământ șase stâlpi masivi de susținere. A durat ceva vreme, pentru că a trebuit să săpăm gropi pentru fiecare, iar pământul era destul de uscat. Am reușit în cele din urmă, iar eu pot să mă declar mândră că am săpat două dintre cele șase gropi. Orele treceau cu repeziciune, iar iluziile mele cum că am termina totul într-o zi se transformau într-un botic bosumflat. După ce am fixat cei șase stâlpi, eu și Andrei ne-am apucat să-i vopsim pentru a se putea usca până a doua zi când urma să trecem din nou la treabă. 

Ziua 3 de lucru debutează matinal. Undeva la ora 8 FIX. Urma să făurim (vorba lui Andrei) leagănele. După ziua de ieri, eram suficient de matură să-mi dau seama că va dura ceva vreme și probabil ziua de azi va fi rezervată doar acestui lucru. Așadar, o luăm de la capăt cu măsurat, trasat și tăiat. Treaba mergea destul de repede. Înșurubarea șuruburilor, precum și baterea cuielor mergea bine. Slavă tehnologiei că există scule electrice care ușurează atât de mult munca! Orele trec cel puțin la fel de repede ca ieri, dar vestea bună este că până la lăsarea serii toate leagănele au fost gata. Cu tot cu vopsit. Ce bine că și vopseaua se usucă repede! Mâine urmează finalizarea proiectului și inaugurarea lui cu un grătar cât se poate de delicios. 

Ziua 4 începe ușor, mai puțin matinală, undeva în jur de 11 jumătate. Ancorăm bine cu ajutorul cârligelor leagănele și totul arată excelent. Mă trezesc eu să fac pe inginerul și strig tare să punem bolobooocuuuul!!! Tatăl lui Andrei râde cu poftă, calmându-mă că a folosit bolobocul demult. De fiecare dată când am fixat câte un stâlp și așa mai departe. Hiu, zic. Folosim în cele din urmă și lacul pentru lemn, pentru ca totul să aibă un aspect mai plăcut și lemnul să reziste în timp. De asemenea, observ că mai aveam ceva scânduri pe care ar fi păcat să nu le folosim, așa că ajungem toți la concluzia că ar fi înțelept să construim și o măsuță pe care să o plasăm în mijlocul foișorului. Zis și făcut, iar în două ore (pe ceas) a fost gata. Am vopsit-o (ROZ, iupppii!) și am lăsat-o la uscat. 

Iar atunci când primăvara va veni în jurul foișorului voi planta flori, multe flori, extrem de multe flori, pentru că vreau ca locul acesta să fie ”biroul meu”, când vremea o permite. Sunt mândră de mine pentru că am reușit să-mi transform o dorință în realitate, iar astfel am și învățat câteva chestiuni tehnice. Și, vorba aia, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale. Doar că trebuie să mai pui și osul la treabă, altfel nu o să știi niciodată cum este să scrii un astfel de articol în timp ce stai într-un leagăn drăguț.


Acest articol participă la SuperBlog 2015

Related Articles

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu