miercuri, 11 noiembrie 2015

Jurnal de 4 zile

Eu și prietenul meu ne plănuim vacanța viitoare și oscilăm între Spania și Franța. De altfel, ne uităm și la oferte circuite,  mai ales că ne tentează circuitul Paris - Valea Loarei. Că tot vorbim de experiențe unice în viață, sper că știți cu toții despre programul work and travel. Este combinația perfectă dintre vacanță, distracție și job work and travel. Studenți, căutați informații despre acest program work and travel Vacanțe Speciale și mergeți în SUA cu această opotunitate, cu siguranță nu veți regreta! 



Cred că nu greșesc atunci când spun că omul s-a născut călător. Călătoria stă la baza evoluției dacă aruncăm un ochi în trecut. Am avut șansa să călătoresc în câteva locuri foarte interesante, iar după fiecare expediție m-am întors mai... împlinită. Dacă ar fi să aleg o destinație în care m-am simțit diferit de bine, atunci aș alege, fără să stau pe gânduri, Dublin, capitala Irlandei. Am avut șansa să merg acolo pentru patru zile și pe cuvânt că nu aș mai fi plecat. 


Andrei propusese Londra, dar mie îmi rămăsese în cap ideea de a merge în Dublin de la o oră de geografie din liceu. Să spunem doar că al meu cuvânt a contat mai mult decât cel al lui Andrei. Am găsit o ofertă bună la avion și cazare destul de ieftină la un Bed and Breakfast la 20 de minute de centrul orașului. Data plecării a fost 1 August. A fresh start!

#jurnaldecalatorie

Ziua 1. Cu bagajele pregătite plecăm dis de dimineață din Craiova spre Aeroportul din București, de unde la ora 13:25 urma să decolăm spre Dublin. Emoții aveam destul de mari, mai ales că eu nu mai zburasem niciodată cu avionul, iar Andrei ținea morțiș să-mi amintească de cât de terifiante sunt turbulențele. Amuzant, ce să zic. Ne-am îmbarcat la timp și astfel am reușit să și decolăm. Urechi înfundate, o ușoară senzație de amețeală, dar mă simțeam ca în al 9-lea cer cu gândul că în mai puțin de 3 ore și jumătate vom ajunge pe tărâmul irlandez. Odată ajunși în Dublin, parcă am pătruns în altă lume. Asta și pentru că am nimerit fix de Bank Holiday, o sărbătoare de-a lor, perioadă în care au cea mai bună scuză pentru a bea în cantități industriale.

Până la locul unde eram cazați am luat Expressul care face legătura între aeroport și punctele importante ale Dublinului. Cu ocazia asta am avut șansa să aruncăm și câte un ochi pe unde mai treceam. Am ajuns cu bine și ne-am cazat, iar după aceea am mers la recomandarea recepționerului de acolo (un tip foarte amuzant) să mâncăm la un fel de restaurant. De fapt, era junk food, însă la cât de înfometați eram, mâncarea avea un gust delicios. După aceea ne-am plimbat puțin haotic în stânga și în dreapta până s-a cam înserat. GPS-ul ne-a dus acasă. Prima impresie a fost bună, cu toate că prețurile ni s-au părut oleacă piperate pentru buzunarele noastre. 


Ziua 2. Ne-am trezit dis de dimineață și după ce-am servit micul dejun în regim de bufet suedez, am luat-o la pas către centru cu GPS-ul pornit. Nu ne stabiliserăm exact ce urma să vizităm. Intram pe unde ni se părea mai interesant. Așa s-a făcut că primul loc bifat a fost cel reprezentat de National Wax Museum. A fost destul de drăguț, mai ales că în acest fel am avut șansa să-i ”întâlnesc” pe MJ, Elvis, Papa și chiar pe SMIGEL. 


Am petrecut acolo mai bine de 1 oră, asta pentru că am explorat fiecare cameră și colțișor. Apoi ne-am îndreptat cu pași mici și repezi către renumita zonă Temple Bar. O mulțime de restaurante și cafenele vuiau de turiști și localnici, iar voia bună din jur parcă mă făcea să mă simt într-un fel... acasă. Tot în ziua 2 am bifat și tradiționala mâncare a irlandezilor: fish and chips. Oi fi eu nebună, dar partea peștele avea un gust... mneaaah! Până seara am mers printr-un mall și tot felul de magazine de unde mi-am luat câte ceva. Adică haine. Și încălțăminte. Andrei și-a luat gândul că și-ar putea lua ceva. Me happy!

Iar dacă anul trecut mă plângeam că n-am văzut marea deloc, ne-am interesat cum am putea ajunge la Marea Irlandei (Irish Sea). Drept urmare ne-am urcat în tren și am bifat și o plimbare pe un fel de plajă. A fost chiar drăguț... și frig. Foarte frig. 



Ziua 3 a fost destinată exclusiv relaxării și vizitării diverselor puncte de atracție. Am mers și cu un autobuz decapotat în care am purtat căști de vikingi, am gustat specialitatea casei în ceea ce privește berea: Guiness. Și, pentru că ne-a plăcut gustul, am poposit un pic și la Guiness Storehouse, un fel de templu al acestui produs de mare succes pentru irlandezi.

După-amiază am prins o vreme superbă, prilej cu care am pierdut mai bine de o oră în parcul de la catedrala St. Patrick. Spre seară am mers la pas din nou prin zona Temple Bar, iar până să ne întoarcem acasă am cumpărat și câteva suveniruri pentru familie, ca în ultima zi să nu avem efectiv nicio grijă. Înainte de culcare am mâncat la un restaurant foarte drăguț al cărui nume, pe cuvânt de exploratoare, că nu mi-l amintesc. Dar știu sigur că am mâncat bine de tot: o friptură cu legume și o prăjitură cu ciocolată. 


Ziua 4 a debutat furtunos, la propriu. Ploua destul de tare, însă până la amiază aproape că se înseninase. Vremea capricioasă tipică Irlandei. La ora 12:00 aveam programat zborul spre casă. Nu ne mai rămăsese prea mare lucru de făcut, așa că ne-am luat la revedere de la recepție, ne-am luat bagajele și am plecat cu același Express spre aeroport. Ne-am îmbarcat cu gândul că vom reveni și parcă un pic melancolici la gândul că timpul trece uneori prea repede. Apropo, nici până acum nu am înțeles rolul ”stâlpului” din mijlocul orașului. See you soon, Dublin!



Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Related Articles

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu