vineri, 6 noiembrie 2015

I've got te power!

Personajele/componentele:

Procesorul - un mofturos
SURSA - liderul
Placa de bază - un fel de mama răniților
Frații ram - doi gemeni râzgâiați
Hard disk-ul - înțeleptul zis ăl bătrân
Placă video - o tipă senilă
Ventilatorul - personaj de decor

Actul I

(Acțiunea se petrece undeva la sfârșitul anului 2015, într-o carcasă frumos aranjată, de culoare gri deschis. Iarna doar ce se instalase afară, semn că ale noastre componentele nu ar avea motive să se plângă de supraîncălzire de fiecare dată când vreun gând procesat în 3D le dă târcoale. Placa de bază, procesorul, două plăcuțe de memorie ram, un hard disk cu o memorie de elefant, dar și o placă video stau nemișcate într-un decor lipsit de... energie. Ah, deasupra procesorului un ventilator e lipit ca un timbru pe scrisoare. În cameră se face întuneric, iar lumina se aprinde vag în carcasă. Atmosfera este una obișnuită, iar personajele par să se cunoască prea bine între ele.)

Placa de bază (oftând cu gândul la carcasele calde): Parcă n-am energie să fac nimic azi.
Procesorul (răcnește): Mie mi-ar fi mai bine dacă afurisitul asta de ventilator s-ar mai ridica de pe mine din când în când. Ridică-te, bucată de tinichea și plastic ce ești!
Placa video (se repezi să-l calmeze pe procesor, însă doar gestul fu de ea, fiind țintuită în portul ei): Liniștește-te, procesor zurlubatic! Știi bine că ai probleme cu tensiunea.
Frații ram (De precizat faptul că cele două plăcuțe de memorie sunt frați gemeni. Deseori ei vorbeau în același timp): Care tensiune, cucoană??
(Hard disk-ul tăcu precum un înțelept pe toată durata acestui schimb de replici. Urmează câteva clipe de tăcere.)
Hard disk-ul (un tip înțelept care cu greu uita ceva, spune pe un ton profetic): Dacă nu mă înșală memoria, am trăit și vremuri mai bune. Vremuri în care componentele trăiau și lucrau împreună pentru un scop comun. Aveam, ce-i drept, un lider care ne dădea putere de muncă, puteam face orice.
Procesorul: Trebuie să facem ceva, nu putem sta așa pentru totdeauna. Eu sunt făcut să fac milioane, poate chiar trilioane de calcule pe secundă. Nu pot să...
Placa de bază: Iar te umfli în frecvență, procesoraș viteaz. Mai taie din trilioanele alea.
Procesorul (supărat): Nu te-a întrebat nimeni nimic, duduie! Așa... spuneam că nu pot să trăiesc toată viața gândindu-mă că singura mea grijă va fi aceea că se pune praful pe mine fără să încerc măcar să  schimb cumva lumea (virtuală) în care trăim.
Frații Ram (în cor): Revoluție, revoluție, revoluție... Revoluție! Nu are rost să ne pierdem vremea cu altceva, faceeeeeeem:
Ram 1: REVO
Ram 2: LUȚIEEEE!!!
Hard disk-ul (oftează înțelept): Copiii aștia.... Au senzația că tot ce zboară se mănâncă. Uită repede, nu-i așa, placă video? Zi și tu ceva.
Placa video: Eu nu văd cu ochi buni tot ceea ce puneți voi la cale, dar fie. Dacă o să cădem la învoială că asta este singura soluție, sunt cu voi.
(Cei șase supuseră la vot preț de câteva minute, iar rezultatul avea să fie citit de înțeleptul carcasei, adică de hard disk.)
Hard disk-ul: În urma a ceea ce s-a votat, am stabilit de comun acord și neinfluențați de nimic și de nimeni că trebuie să... (tăcere menită să accentueze tensiunea)
Procesorul: Dar zi odată, domnule! Vai, mi-e rău! Fă-mi un pic de vânt, ventilatorul vieții mele.
Ventilatorul: Vâjjjj, deși nu meriți, vâjjjj.
Hard disk-ul (își reluă discursul): Să facem revoluție! Avem nevoie de un lider, de o sursă de energie. Fără ea suntem condamnați la pierire prin așternere de praf. AM ZIS! Toți am zis, nu doar eu. Suntem toți, da? Zis rămâne. Hiu.
(Uneori, hard-diskul se pierdea cu firea.)

ACTUL II

(Scena este aceeași. Carcasa stă în același loc, iar ceasul indică 17:57. Trecuseră deja trei zile de la marea dezbatere, iar rezultatele întârziau să apară. Mijloacele prin care puteau aduce schimbarea mult dorită în carcasa lor nu erau foarte multe. De fapt, se cam rezumau la speranță, cu toate că într-un limbaj total inteligibil procesorul reușise cu puterea minții sale, subestimată de altfel de către placa de bază, să transmită un fel de SOS laptopului din aceeași încăpere. Astfel, în actul al-II-lea, utilizatorul X, se va așeza la laptopul amintit mai devreme, va intra pe magazinul MarketOnline.ro și va căuta în categoria reduceri componente sursa perfectă pentru a anima cutia pe care praful se punea mai repede ca niciodată. Luminile stau aprinse. Cortina reprezentată de peretele lateral al carcasei este acum dată la o parte cu totul. Să fie oare semnul speranței?)
Procesorul: Gata, componente bune! Am transmis gândul nostru confraților noștri de la sud de acvariu.
Frații Ram : Ce-ai făcut, mă? (dregându-și vocea) Adică... ce-ați făcut domnule? 
Procesorul (deosebit de nervos, cum altfel): Ventilatorule, oftează tu pentru mine.  Dacă mă ridic de aici și vin la voi, vă forțez să întrați în jack-ul audio!
Placa de bază (râzând) – Bine zis... dacă!
Placa video (din senin) – Voi vă certați, dar eu... ce n-aș da să rulez un joc. Să îmi fac vânt cu ventilatorul meu, așa cum își fac gheișele cu evantaiele. Poate să fie orice joc, numai să-l rulez, atât vreau. Să-mi fâlfâie firișorul meu de alimentare în vântul rece. Ooooh.
Procesorul (sarcastic): - Hey, disc greu, se pare că tovarașa ”vede tot” o ia razna. A mai făcut așa? Hai zi, că tu le ții minte pe toate!
Discul greu Hard diskul – Nu-mi aduc aminte prea bine și n-am energie să caut. Cred însă că are nevoie urgentă de DirectX, altfel am pierdut-o și, odată cu ea, bătălia. Ori reușim toți, ori ne ducem toți la reciclare. Apropo, am avut un văr de un tera care...
Procesorul (pe același ton tăios) – Nu-i pasă nimănui. The dust is comming!
Placa de bază (abia dacă mai gestiona puțina energie din bateria de 9V cu care era prevăzută): Calmează-te, procesorule, și nu mai dispera atât. Va veni schimbarea. Uite, domnul X se pare că a găsit ceva intersant și în curând vom primi ceea ce avem nevoie.
Frații Ram: Să dea MarketOnline, să dea!
(Tăcerea acoperi scena, iar fiecare stă țintuit la locul său. Lumina se stinge încet și face loc unei nopți ce se anunță zbuciumată prin prisma unei speranțe la o viață nouă.)

Actul III

(Ora 9:58 dimineața. În carcasă este mare agitație, un zgomot puternic învăluie atmosfera, iar ca dintr-un vis, componetele se simt zguduite și puse la pământ.)
Procesorul (iritat): Pentru numelele lui Bill Gates, ce se petrece?
Placa de bază (îngrijorată de parcă ar urma sfârșitul): O nu, o nu, o nu, o nu... 
(Ambele plăcuțe de memorie îngânau placa de bază ca doi copii râzgâiați.)
Placa video: V-am zis eu că nu văd cu ochi buni toate astea, v-am zis eu... o să ne reciclezeeeeee!!!
Hard disk-ul (după ce îi lăsă să își verse năduful, spuse pe un ton calm, chiar foarte calm): Ne contectează la sursă, nătărăilor. E o minune!
Procesorul (pe un ton arogant): Și eu ce-am zis? V-am zis sau nu? Sunt uns cu toate pastele termoconductoare, băăă! 
(Într-adevăr, utilizatorul X achiziționase o sursă Fortron ce avea să dea viață tuturor personajelor noastre. Procesul de montare nu dură foarte mult, timp în care componentele stau liniștite în sloturile lor, schimbând doar din când în când câte o impresie.)

Placa video (încercând să pară mai performantă decât este): O să fie altă viață de acum înainte cu noua sursă FURTUN. Adică, nu știu, zic și eu.
Procesorul (superior) : Furtun? Furtunoasă minte mai ai, video placă de lemn ce ești. Fortron i se spune. Dacă te aude, nu mai pupi energie.
Placa de bază (pe un ton cel puțin la fel de inteligent ca cel al compatrioatei sale video): Oare a luat-o prin programul prima sursă? 
Ram 1: PRIMAAAAAAA...
Ram 2: SURSĂĂĂĂĂĂĂ!!!
Hard diskul: Încetați, ne ridicăm! Cred că suntem gata. Liniște!
(Pentru câteva secunde, luminile se concetrează mai puternic pe carcasă. Se montează capacul lateral și după ce toate cablurile vor fi mufate, se va apăsa butonul din mijlocul scenei, iar cu toți vor avea senzația că au trecut în altă lume.)
Procesorul: Apăsăm și noi butonul ăla azi? (întrebare retorică. Oricum nimeni nu-l mai băga în seamă. Butonul se apasă câteva secunde mai târziu, iar carcasa prinde viață. Ventilatoarele încep să sufle, ledurile se aprind, iar personajele noastre renasc.)
Toți în cor: Hellll yeeeaaaah!
Frații ram (adăugară): Baabyyyyy!
(Energia străbătea fiecare tranzistor, iar componentele aveau acum un nou scop în viață. De fapt, cel pentru care fuseseră concepute de la bun început.)
Sursa Fortron (le vorbi pentru prima oară): I’VE GOT THE POWER!


Sursa - partnerstitleco.com


Ramii: Da, șefu!
Sursa Fortron: De azi înainte vom lucra împreună și pas cu pas vom putea face tot ceea ce ne stă în putință să ne îndeplinim performanțele pentru care suntem programați. Va fi energie pentru toată lumea!
Procesorul (începu să fredonze un câtec popular în rândul procesoarelor): Dar undeeee sursă de curent nu eeeee, nimiiiic nu eee, ta nanana nanana.
Placa de bază: O Doamne! Ești simpatic. (Procesorul se înroșește. 85 de grade)
Placa video (era fericită): Hard disk-ule, spune-mi ce se va juca, ce ți-a întipărit în memorie? Vreau să ruleeeez un joc!
Hard disk-ul: Vei rula, o să fie surpriză.Vedeți, am reușit. Bine ai venit de la surse FSP, Fortron! Ne-ai luminat calea!
(Lumina se focalizează doar pe sursă acum.)
Sursa Fortron: A fost greu, dar ați luptat, v-ați menținut uniți, iar asta va rămâne în memoria hard disk-ului. De azi înainte ne vom numi sistemul Quasar pentru că, mulțumită mie, totul va fi posibil. Să ciocnim câte un atom pentru asta!

(Lumina se strânge din ce în ce mai tare, iar liniștea se lasă pe scenă. Lumina se stinge de tot.)


                                                                            FINAL

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Related Articles

2 comentarii: