luni, 16 noiembrie 2015

I ♥ MY MUM

Cu toate că nu m-am considerat niciodată o ”sensibilă”, am câteva momente pe care mi le amintesc cu drag și care mi-au furat o lacrimă. Lacrimă de bucurie, de emoție, de dragoste și dor. Și foarte multe momente de acest fel sunt legate de mama mea. Pentru că nu locuiesc cu părinții de ani buni, abia dacă reușim să ne vedem un weekend pe lună. E o situație pe care foarte mulți studenți o cunosc și o acceptă cu bune, cu rele. Ce-i drept, începutul este extrem de greu și tranziția de la ”copilul mamii” la adult te schimbă total. Trebuie însă să treci peste toate, să te organizezi și să nu duci lipsa ajutorului. Că tare frumos e să ajungi acasă și să simți miros de friptură la cuptor și clătite pe aragaz... Era. Și oricât ai vrea să te motivezi să faci o ciorbă sau un chec nu găsești timp, după ce ajungi acasă seara. Mănânci un sandviș, faci un duș și adormi imediat. 

Să fie oare un an sau doi de când mama mi-a făcut o surpriză minunată. Treceam printr-o perioadă aglomerată, o sesiune extrem de dificilă și făceam și practică într-o instituție unde m-am și angajat ulterior. Mâncam din joi în Paști și singura constantă de pe aragazul meu era ibricul cu cafea. Mă plângeam destul de mult când vorbeam la telefon cu ai mei, dar nu le spuneam chiar totul. Aveam greșita senzație că ei oricum nu simt dincolo de cuvintele mele. Și de parcă nu era suficient, m-am îmbolnăvit. Am avut o criză de rinichi, am stat o noapte prin Urgențe și mi s-a spus că am nevoie de odihnă trei zile plus, bineînțeles, tratamentul de rigoare. Nici că se putea mai bine. Am sunat-o pe mama și i-am explicat în mare situația, nu era nimic grav, dar mă simțeam dărâmată. Am sunat și supervizorul de la practică, m-a înțeles, însă era imposibil să am grijă de casă și să învăț pentru sesiune. M-am culcat seara plângând. 

A doua zi dimineața, pe la ora 8:00, am auzit cheia în ușă. Dumnezeule mare, hoții să fie? De unde aveau cheie? Cum deschideau ușa? Până să apuc eu să mă ridic în picioare, ușa de la dormitor s-a deschis. Era mama. Venise să aibă grijă de mine. Avea două sacoșe mari, pline cu provizii. Am privit-o și am început să plâng. Arătam îngrozitor: păr ciufulit, cearcăne, fața palidă și purtam niște pijamale vechi pe care tot ea mi le cumpărase de Moș Nicolae acum mulți, mulți ani. M-a luat în brațe și am plâns amândouă. Nici până azi nu am întrebat-o ce a fost în capul ei să ia singură, noaptea, trenul și să vină la mine. Mă gândesc că nu putuse să doarmă seara și se hotărâse să se îmbrace și să vină.
Sursa
Una dintre plase era plină cu legume și fructe din grădină. Ardei, roșii, castraveți, țelină, sfeclă roșie și chiar niște vinete. Erau ude toate de rouă și mi-am dat seama că le culesese pe întuneric. În cealaltă plasă avea câteva cumpărături, semn că trecuse probabil pe la vreun magazin de colț, deschis la ora aceea matinală. Deasupra plasei răsăreau cinci trandafiri rozalii, prinși într-un buchet cu fundă albă. I-am pus într-un pahar cu apă, nici măcar o vază nu aveam în casă. Niciodată nu i-a plăcut să nu aibă flori în casă. Are o grădiniță superbă în curte, ca un curcubeu în toiul verii. Iar de e iarnă, florile se mută în ghivece și ocupă toată casa: pe holuri, pe frigider, pe mașina de spălat, chiar și pe televizor... A fost prima oară când primisem de la ea un buchet de trandafiri și m-am simțit atât de bine, că nici nu mai simțeam durerea.

M-a țintuit în pat, după ce mi-a schimbat așternuturile, și s-a apucat să deretice. Mi-a spălat toate rufele, a făcut curățenie lună și mi-a gătit: o ciorbă ardelenească, acrișoară, cu smântână și leuștean, cum numai ei îi iese, o tochitură de porc cu usturoi și cu mămăligă, o salată de boeuf și niște plăcinte cu brânză dulce și stafide. Încerc să scriu acum cum m-am simțit și nu găsesc cuvintele potrivite. M-am simțit acasă.

Și acum îmi dau seama că parcă nu am făcut destule pentru ea. Abia acum, când și ea e bolnăvioară și totuși nu slăbește munca în gospodărie. Am de gând să îi fac o surpriză, una pe care o „coc” de ceva vreme încoace. Weekendul viitor o să merg acasă, dar înainte de a ajunge eu vreau să apelez la o florărie online din București și să o bucur. Am mai crescut acum, sunt independentă și un buchet de trandafiri știu că este pentru ea un cadou neprețuit. Știu că ea nu mă citește, știu că are treburi grele de făcut în curte, așa că vă arăt vouă mai jos buchetul pe care vreau să i-l ofer și am garanția că nu voi strica surpriza. 


Un buchet de flori compus din 101 fire colorate, pe care să-l prețuiască și să-l îngrijească zile bune în vază. Acest buchet de trandafiri mă duce cu gândul la primăvară, anotimp în care eu am fost născută și cu siguranță îi va trezi și mamei amintiri minunate. De ce am ales buchetetrandafiri.ro? Am garanția că buchetul ales va ajunge în siguranță la destinație. Nu plătesc livrarea, iar plata o pot face cu cardul. Știu că mama se va bucura enorm când va veni curierul cu buchetul la ușa ei. Pot adăuga lângă buchet o felicitare sau un alt cadou (o vază, o cutie cu ciocolată,un ursuleț de pluș, macarons, cutie cu praline sau șampanie).

Abia aștept să îi văd reacția, să îi citesc fericirea din ochi și să o îmbrățișez. E mămica mea și merită tot ce e mai bun pe lume!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015 

Related Articles

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu